șeic - explicat in DEX

șeic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘEÍC¹, șeici, s. m. 1. (În țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formații statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șeíh s. m.] – Din tc. șeyh.

șeic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘEIC², șeicuri, s. n. Dans modern cu mișcări vioaie, săltate. – Din engl. shake.

șeic (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘEIC s.n. Dans modern cu scuturături; melodia acestui dans. [Pron. șeic. / < engl. shake].

șeic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘEIC s. n. dans modern de perechi cu scuturături; melodia corespunzătoare. (< engl. shake)

șeic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șéic (-ci), s. m. – Șef musulman. Fr. cheik.

șeic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șeic m. (fr. cheik, d. ar. šeih, bătrîn). Șef de trib saŭ predicator la Arabĭ. Șeih-ul-islam, capul religiuniĭ musulmane.

șeic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!șeíc s. m., pl. șeíci

șeic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘEÍC¹, șeici, s. m. 1. (în țările arabe) Căpetenie a unui trib, a unei formațiuni statale. 2. Șef al unei comunități religioase la musulmani. [Var.: șelh s. m.] — Din tc. șeyh.

șeic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘEÍC², șeicuri, s. n. Dans modern cu mișcări vioaie, săltate. — Din engl. shake.