ședințoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘEDINȚOMÁN, -Ă, ședințomani, -e, s. m. și
f. (
Ir.) Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (
1), de a discuta mult în cadrul acestora. –
Ședință +
suf. -oman.ședințoman (Dicționar de neologisme, 1986)ȘEDINȚOMÁN, -Ă s.m. și f. (
Peior.) Cel care are mania ședințelor. [<
ședință +
-man].
ședințoman (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ședințoman, -ă, ședințomani, -e adj. (d. oameni) care are mania de a convoca multe ședințe, de a discuta mult în cadrul acestora.
ședințoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ședințomán s. m.,
pl. ședințomániședințoman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘEDINȚOMÁN, -Ă, ședințomani, -e, s. m. și
f. (
Ir.) Persoană care are mania de a convoca multe ședințe (
1), de a discuta mult în cadrul acestora. —
Ședință +
suf. -
oman.