școlăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘCOLĂRÍȚĂ,școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). – Școlar + suf. -iță.
școlăriță(Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002) școlăríță,școlăríțe, s.f. (reg.) învățătoare.
școlăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) școlăríță s. f., g.-d. art. școlăríței; pl. școlăríțe
școlăriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘCOLĂRÍȚĂ,școlărițe, s. f. Elevă a unei școli (1). — Școlar + suf. -iță.