școlărime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘCOLĂRÍME s. f. Mulțime de școlari (
1), totalitatea școlarilor. –
Școlar +
suf. -ime.școlărime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)școlăríme s. f.,
g.-d. art. școlărímiișcolărime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)școlărime f. tinerimea din școale.
școlărime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘCOLĂRÍME s. f. Mulțime de școlari (
1), totalitatea școlarilor. —
Școlar +
suf. -ime.