șchiopătà - explicat in DEX

șchiopăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – Lat. *excloppitare.

șchiopăta (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
șchiopătá vb., ind. prez. pers. 1 șchiopătez (șchioapăt)

șchiopăta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șchiopăta, șchiopătez v. i. a nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine

șchiopăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!șchiopătá (a ~) vb., ind. prez. 3 șchioápătă/șchiopăteáză; conj. prez. 3 să șchioápete/să șchiopătéze

șchiopăta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘCHIOPĂTÁ, schioápăt, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. [Prez. ind. și: șchiopătez] — Lat *excloppitare.

șchiopătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șchiopătà v. 1. a umbla ca un șchiop; 2. fig. a fi defectuos: acest raționament șchioapătă.