șchiopăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez, vb. I.
Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa.
2. Fig. (
Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. –
Lat. *excloppitare.șchiopăta (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))șchiopătá vb., ind. prez. pers. 1
șchiopătez (șchioapăt)șchiopăta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șchiopăta, șchiopătez v. i. a nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine
șchiopăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șchiopătá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
șchioápătă/șchiopăteáză; conj. prez. 3
să șchioápete/să șchiopătézeșchiopăta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘCHIOPĂTÁ, schioápăt, vb. I.
Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa.
2. Fig. (
Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. [
Prez. ind. și:
șchiopătez] — Lat *
excloppitare.șchiopătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șchiopătà v.
1. a umbla ca un șchiop;
2. fig. a fi defectuos:
acest raționament șchioapătă.