șaĭbă - explicat in DEX

șaibă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurubarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. – Din germ. Scheibe.

șaibă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șáibă s.f. (reg.) teaca baionetei.

șaibă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘÁIBĂ s. f. 1. mică piesă metalică, plată și găurită la mijloc, care se montează între șurub și piuliță. 2. roată de transmisie fără spițe. (< germ. Scheibe)

șaĭbă (Dicționaru limbii românești, 1939)
șáĭbă f., pl. e (germ. scheibe). Disc, maĭ ales găurit la mijloc, întrebuințat la mașinăriĭ. V. străgălie.

șaibă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șáibă s. f., g.-d. art. șáibei; pl. șáibe

șaibă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÁIBĂ, șaibe, s. f. 1. Disc de metal, de lemn etc. găurit, care se montează între un șurub și obiectul respectiv sau între șurub și piuliță, pentru a menține șurubul fix și pentru a îmbunătăți îmbinarea și a preveni deșurabarea. 2. Roată de metal sau de lemn, fixată pe un ax, peste care se petrece cureaua de transmisie. — Din germ. Scheibe.