șarpie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÁRPIE s. f. Material întrebuințat odinioară la pansamente (în loc de vată), constând din scame destrămate din bucăți de pânză (uzată). – Din
fr. charpie.șarpie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șarpíe (
înv., rar)
(-pi-e) s. f.,
art. șarpía (-pi-a), g.-d. șarpíi, art. șarpíeișarpie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘÁRPIE s. f. (
înv.) Material întrebuințat odinioară, la pansamente (în loc de vată), constând din scame destrămate din bucăți de pânză (uzată). — Din
fr. charpie.