șarm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘARM s. n. (
Livr.) Farmec, grație. – Din
fr. charme.șarm (Dicționar de neologisme, 1986)ȘARM s.n. (
Franțuzism) Farmec; (
spec.) farmec personal al unui om. [Pl.
-muri. / < fr.
charme].
șarm (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘARM s. n. farmec; grație. (< fr.
charme)
șarm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șarm (
livr.)
s. n.,
pl. șármuri șarm (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘARM, șarmuri, s. n. (
Livr.) Farmec, grație. — Din
fr. charme.