șarlatanie - explicat in DEX

șarlatanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. – Șarlatan + suf. -ie.

șarlatanie (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘARLATANÍE s.f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie; șarlatanism. [Gen. -iei. / cf. fr. charlatanerie].

șarlatanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘARLATANÍE s. f. faptă de șarlatan; escrocherie. (< șarlatan + -ie)

șarlatanie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șarlatanie și șărlătăníe f. (d. șarlatan). Înșelătorie, exploatarea încrederiĭ altuĭa. – Și șarlatanerie (fr. charlatanerie).

șarlatanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șarlataníe s. f., art. șarlatanía, g.-d. art. șarlataníei; (fapte) pl. șarlataníi, art. șarlataníile

șarlatanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șarlatanie f. apucături de șarlatan.

șarlatanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘARLATANÍE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie, șarlatanism. — Șarlatan + suf. -ie.