șarlatan - explicat in DEX

șarlatan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘARLATÁN, șarlatani, s. m. Persoană necinstită care profită de naivitatea sau de buna-credință a cuiva; înșelător, impostor, farsor; escroc. – Din fr. charlatan.

șarlatan (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘARLATÁN s.m. Pungaș, farsor, impostor. [< fr. charlatan, cf. it. ciarlatano < ciarlare – a flecări, a trăncăni].

șarlatan (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘARLATÁN s. m. om necinstit, care înșală buna-credință a cuiva; pungaș, escroc, impostor. (< fr. charlatan)

șarlatan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șarlatán (șarlatáni), s. m. – Pungaș, escroc. – Mr. șarlatan. Fr. charlatan. – Der. șarlatanie, s. f. (escrocherie, pungășie); șarlatanism, s. n., din fr. charlatanisme. Mr., prin intermediul ngr. τσαρλατάνος.

șarlatan (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șarlatán, -că s. (fr. charlatan, d. it. ciarlatáno, care vine d. ciarlare, a vorbi cu enfază [!]). Înșelător, mincinos, exploatator al credulitățiĭ poporuluĭ: Tabarin (un Francez mort la 1633) a fost un mare șarlatan, avem și noĭ mariĭ noștri șarlatanĭ.

șarlatan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șarlatán s. m., pl. șarlatáni

șarlatan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șarlatan m. 1. cel ce exploatează credulitatea publicului; 2. fig. cel ce caută a impune: șarlatan politic.

șarlatan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘARLATÁN, șarlatani, s. m. Persoană necinstită care înșală buna-credință a cuiva; farsor; escroc. — Din fr. charlatan.