șaretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. – Din
fr. charrette.șaretă (Dicționar de neologisme, 1986)ȘARÉTĂ s.f. Trăsurică ușoară cu două roți, trasă de un singur cal; cabrioletă. [< fr.
charette].
șaretă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘARÉTĂ s. f. cabrioletă. (< fr.
charrette)
șaretă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șarétă s. f.,
g.-d. art. șarétei; pl. șaréteșaretă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘARÉTĂ, șarete, s. f. Trăsurică ușoară (cu două roți) trasă de un singur cal; cabrioletă. — Din
fr. charrette.