șaran - explicat in DEX

șaran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘARÁN, șarani, s. m. (Reg.) Crap mic. – Din scr., ucr. šaran. Cf. bg., rus. šaran.

șaran (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șarán (șeran), șaráni (șeráni), s.m. (reg.) 1. crap mic; ciortan. 2. țipar. 3. pește mare de baltă.

șaran (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șarán (șaráni), s. m. – Crap (Cyprinus carpio). – Var. sazan. Sl., cf. sb., cr., slov., rut. šaran „crap” din sl. šarŭ „culoare”, cf. șar (Cihac, II, 387); var. din tc., rus. sazan, cf. v. gr. σαζάνι (Tiktin). În Mold.

șaran (Dicționaru limbii românești, 1939)
șarán m. (rut. bg. šarán). Nord. Crap.

șaran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șarán (reg.) s. m., pl. șaráni

șaran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șaran m. V. șeran.

șaran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘARÁN, șarani, s. m. (Reg.) Crap mic. — Din sb., ucr. šaran. Cf. bg., rus. šaran.