șarampoĭ - explicat in DEX

șarampoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. – Din magh. sorompó.

șarampoi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șarampói (șarampói), s. m. – (Mold.) Stîlp, țăruș, bulumac. – Var. Banat șărămpău. Mag. sarmapó (Tiktin), cf. sb. šarampov „șanț”.

șarampoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șarampói (reg.) s. m., pl. șarampói, art. șarampóii

șarampoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘARAMPÓI, șarampoi, s. m. (Reg.) Par lung și gros, folosit pentru a face garduri, picioare de pod etc. — Din magh. sorompó.

șarampoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
șarampóĭ m. (ung. sarampó, sorompó, barieră [d. germ. schranke, barieră], de unde și turc. șaranpol, palisadă, și sîrb. šarampov). Nord. Par: șarampoiĭ unuĭ gard de nuĭele. – Și -mpăŭ, în Trans. șorompăŭ, pl. ăĭe.