șarabană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (
Reg.) Căruță mare. – Din
ucr.,
rus. šaraban.șarabană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șarabánă (șarabáne), s. f. – (
Mold.) Șaretă, car cu bănci.
Fr. char à bancs, cf. rus. šaraban (Candrea),
it. sciarabà (Battisti, V, 3396).
șarabană (Dicționaru limbii românești, 1939)*șarabánă f., pl.
e (rus.
šarabán, d. fr.
char à bancs, trăsură mare cu băncĭ saŭ cu canapele).
Nord-est. Căruță cu doĭ caĭ. V.
poștalion.șarabană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șarabánă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. șarabánei; pl. șarabáneșarabană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șarabană f. un fel de tramcar (= fr.
char à bancs).
șarabană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘARABÁNĂ, șarabane, s. f. (
Reg.) Căruță mare. — Din
ucr., rus
šaraban.