șaptelea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. –
Șapte + le + a.șaptelea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șáptelea (al ~) num. m.,
f. a șáptea; al VII-lea/al 7-lea, a VII-a/a 7-așaptelea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘÁPTELEA, ȘÁPTEA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care se află între al șaselea și al optulea. —
Șapte +
le +
a.