șapcaliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m.,
adj. (
Fam.)
1. S. m. Persoană care poartă șapcă.
2. Adj.,
s. m. (Om) prost. – Din
tc. șapkalı.șapcaliu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șapcalíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care are un mers urât, dizgrațios.
șapcaliu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șapcaliu, șapcalii s. m. 1. persoană care poartă șapcă
2. om prost
șapcaliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘAPCALÍU, șapcalii, s. m.,
adj. (
Fam.)
1. S. m. Persoană care poartă șapcă. 2.
Adj.,
s. m. (Om) prost. — Din
tc. șapkali.șapcaliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)șapcalíŭ m. (turc.
șapkaly, purtător de capelă, de pălărie, Eŭropean).
Rar. Purtător de șapcă.