șantung - explicat in DEX

șantung (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÁNTUNG s. n. Varietate de țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. – Din fr. chantoung.

șantung (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘÁNTUNG s.n. Țesătură de mătase naturală. [< fr. chantoung, cf. Șan-Tung – provincie din China].

șantung (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘÁNTUNG s. n. țesătură de mătase naturală, din fire de grosime neuniformă, care ies în relief. (< fr. chantoung)

șantung (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șántung s. n., (sorturi) pl. șántunguri

șantung (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÁNTUNG, (2) șantunguri, s. n. 1. Țesătură de in sau de mătase (naturală), din fire mai groase și neuniforme, care ies în relief pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment dintr-o astfel de țesătură. — Din fr. chantoung.