șantaja - explicat in DEX

șantaja (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘANTAJÁ, șantájez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. – Din șantaj.

șantaja (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘANTAJÁ vb. I. tr. A practica șantajul, a face uz de șantaj. [< șantaj + -a].

șantaja (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘANTAJÁ vb. tr. a supune (pe cineva) unui șantaj. (< șantaj)

șantaja (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șantajá (a ~) vb., ind. prez. 3 șantajeáză, 1 pl. șantajắm, imperf. 3 sg. șantajá; ger. șantajấnd

șantaja (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘANTAJÁ, șantajez, vb. I. Tranz. A face uz de șantaj pentru a obține ceva; a supune unui șantaj. — Din șantaj.