șansă - explicat in DEX

șansă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Circumstanță favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) sorți. – Din fr. chance.

șansă (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘÁNSĂ s.f. Posibilitate de reușită; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. [< fr. chance, cf. lat.pop. cadentia].

șansă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘÁNSĂ s. f. posibilitate de reușită; ocazie favorabilă; noroc. (< fr. chance)

șansă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șánsă (șánse), s. f. – Noroc, probabilitate favorabilă. Fr. chance.

șansă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șánsă f., pl. e (fr. chance, care trecînd pin [!] formele *cheance, *chedance, *chadance, vine d. lat. pop. *cadentia, de unde vine și cadență și scadență). Sorț de izbîndă, probabilitate de reușită: am șansă de cîștig, să cîștig. Noroc: am avut mare șansă. V. năstav.

șansă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse

șansă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șansă f. noroc (= fr. chance).

șansă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. — Din fr. chance.