șansonier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘANSONIÉR, -Ă, șansonieri, -e, s. m. și
f. (Franțuzism) Șansonetist. [
Pr.:
-ni-er] – Din
fr. chansonnier.șansonier (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘANSONIÉR s. n. 1. culegere franceză de cântece. 2. (spec.) culegere de poezii lirice ale truverilor și trubadurilor. (< fr.
chansonnier)
șansonier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘANSONIÉR, șansonieri, -e, s. m. și
f. (Rar) Șansonetist. [
Pr.: -
ni-er] — Din
fr.
chansonnier.