șandrama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție primitivă de scânduri;
p. ext. clădire veche, dărăpănată, gata să se dărâme.
2. (
Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc., șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). –
Cf. tc. sundurma „prispă”.
șandrama (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șandramá (șandramále), s. f. –
1. Șopron, refugiu. –
2. Baracă, colibă, cocioabă. –
Mr. săndărmae. Tc. sundurma (Șeineanu, II, 335; Tiktin; Lokotsch 1948), dar
der. este dificilă fonetic.
șandrama (Dicționar de argou al limbii române, 2007)șandrama, șandramale s. f. casă dărăpănată / insalubră
șandrama (Dicționaru limbii românești, 1939)șandramá f. (turc.
sundurma și
sondurma. Cp. cu
cataramă). Baracă, șopron.
Fig. Hodoroagă, căzătură:
o șandrama de babalîc. Societate saŭ partid în descompunere. V.
baracă, gașcă.șandrama (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șandramá s. f.,
art. șandramáua, g.-d. art. șandramálei; pl. șandramále, art. șandramáleleșandrama (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘANDRAMÁ, șandramale, s. f. 1. Construcție rudimentară de scânduri;
p. ext. clădire veche, deteriorată, gata să se dărâme.
2. (
Reg.) încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc.; șopron. ♦ Acoperiș (de șindrilă). —
Cf. tc. s u n d u r m a „prispă”.
șandramà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șandramà f.
1. streașină de casă;
2. șopron, magherniță:
la fiecare poartă era câte o șandrama GHICA;
3. baracă, casă ruinată;
4. fig. căzătură de om. [Cf. turc. SONDURMA, șopron].