șancru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din
fr. chancre.șancru (Dicționar de neologisme, 1986)ȘÁNCRU s.n. (
Med.) Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. [Pl.
-re, -ruri. / < fr.
chancre, cf. germ.
Schanker].
șancru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘÁNCRU s. n. ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. (< fr.
chancre)
șancru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șáncru s. n.,
art. șáncrul; pl. șáncreșancru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. — Din
fr. chancre.