șamota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I.
Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din
germ. schamottieren. Cf. șamotășamota (Dicționar de neologisme, 1986)ȘAMOTÁ vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ.
schamottieren].
șamota (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ.
schamottieren)
șamota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șamotá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
șamoteázășamota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I
Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. — Din
germ. schamottieren. Cf. șamotă.