șamanism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘAMANÍSM s. n. Religie animistă, primitivă, care are la bază credința că slujitorii cultului pot influența spiritele bune sau rele printr-un ritual special, manifestat prin extaz religios, prin dansuri și prin formule magice, practicată de unele populații din nordul și centrul Asiei, de diverse triburi de eschimoși și de indieni din America de Nord, din America de Sud, din Indonezia și din Africa. – Din
fr. chamanisme.șamanism (Dicționar de neologisme, 1986)ȘAMANÍSM s.n. Cultul spiritelor, în special al celor rele, raspândit și astăzi la unele triburi din Indonezia, Oceania, America și Africa. [< fr.
chamanisme].
șamanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘAMANÍSM s. n. ansamblu de credințe și practici magice constituind forme de mistică primitivă ale religiei unor populații din America de Nord, Asia de Nord și insulele Oc. Pacific, prin cultul strămoșilor, credința în spirite bune și rele, în farmece, ritualuri de tămăduire prin dansuri, stări de extaz etc. (< fr.
chamanisme)
șamanism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șamanísm s. n.șamanism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șamanism n. religiunea populațiunilor mongole în Siberia: natura e populată de demoni, de care oamenii pot scăpa prin descântece și vrăji ale fermecătorilor sau
șamanilor.șamanism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘAMANÍSM s. m. Credință în exorcizare, tămăduire miraculoasă, contactul cu lumea de dincolo, întâlnită la unele populații din nordul și centrul Asiei și la unele triburi din Indonezia, Oceania, America și Africa. — Din
fr. chamanisme.