șaitău - explicat in DEX

șaitău (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șaitắu² s.n. (reg.) ferăstrău (cu care se taie buștenii, pentru a se obține scânduri), gater.

șaitău (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șaitắu (-uri), s. n. – Cric, presă, teasc. Mag. sajtó (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 157). Trans., înv.

șaitău (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șaitắu, -uri, (șitău), s.n. – 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri. 3. Menghină (ALR 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă„.