șafar - explicat in DEX

șafar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.

șafar (Dicționaru limbii românești, 1939)
șáfar m. (rut. šáfar, pol. szafarz, ung. sáfár, intendent, d. germ. schaffer și schaffner, intendent. V. și șufăr). Mold. Vechĭ. Stolnic, sofragiŭ. – Și șáfăr orĭ șáfer (rar azĭ), șoltic, șarlatan.

șafar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari

șafar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). — Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer.