șacal - explicat in DEX

șacal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Canis aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. – Din fr. chacal.

șacal (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘACÁL s.m. Animal sălbatic carnivor care trăiește în haite în Africa, în Asia și în Caucaz, hrănindu-se mai ales cu hoituri. [< fr. chacal, cf. tc. çakal].

șacal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘACÁL s. m. 1. mamifer carnivor, asemănător cu lupul, care trăiește în haite în Africa, Asia meridională și Caucaz, hrănindu-se cu hoituri. 2. (fig.) om rapace, josnic. (< fr. chacal)

șacal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șacál (șacáli), s. m. – Mamifer carnivor sălbatic, asemănător cu lupul (Canis aureus). – Var. înv. ceacal. Fr. chacal, var. (sec. XVIII) direct din tc. çakal.

șacal (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șacal, șacali s. m. 1. (intl.) polițist. 2. persoană rapace / josnică.

șacal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*șacál m., pl. lĭ (fr. chacal, d. turc. çakal, care vine d. pers. šaghal). Un animal carnivor sălbatic (mijlociŭ între cîne [!] și vulpe) care umblă noaptea în cete, atacă vitele micĭ și mănîncă și mortăcĭunĭ. (Trăĭește pin [!] Africa și Orient și chear [!] pînă la Dunăre). – La Cant. ceacal (d. turc.).

șacal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șacál s. m., pl. șacáli

șacal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șacal m. un fel de câine sălbatic din Orient, care noaptea urlă trist și nesuferit.

șacal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘACÁL, șacali, s. m. 1. Mamifer carnivor sălbatic asemănător cu lupul, dar mai mic decât acesta, cu coada mai scurtă și cu botul ascuțit, care trăiește în nordul Africii, în sudul Asiei și în sudul Europei și se hrănește cu animale mici și cu hoituri (Caniș aureus). 2. Epitet pentru o persoană rapace, hrăpăreață, josnică. — Din fr. chacal.