șablonar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (Rar) Lucrător care folosește șabloane (
1). –
Șablon +
suf. -ar.șablonar (Dicționar de neologisme, 1986)ȘABLONÁR s.m. (
Rar) Lucrător care folosește șabloane. [<
șablon +
-ar].
șablonar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șablonár (rar)
(șa-blo-) s. m.,
pl. șablonárișablonar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘABLONÁR, șablonari, s. m. (R.ar) Lucrător care folosește șablonul (
1). —
Șablon +
suf. -
ar.