șablon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘABLÓN, șabloane, s. n. 1. Model în mărime naturală al unei piese, care servește la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin așchiere ori prin deformare, pentru limitarea unor porțiuni de suprafață pe care se aplică o vopsea etc. ♦ Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile sau unghiurile unei piese în curs de fabricație.
2. Fig. Formulă stereotipă; repetare mecanică, lipsită de interes și de originalitate a unui model oarecare; clișeu verbal. – Din
germ. Schablone.șablon (Dicționar de neologisme, 1986)ȘABLÓN s.n. 1. Model, tipar după care se poate face o piesă etc. ♦ Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile ori unghiurile unei piese în curs de fabricație.
2. Piesă având însemnate anumite dimensiuni, după care se reglează războiul de țesut.
3. Tip de subiect, acțiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat și a cărui reluare dovedește incapacitatea de invenție a autorului; (
fig.) clișeu, formulă repetată invariabil. [< germ.
Schablone, cf. rus.
șablon].
șablon (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘABLÓN s. n. 1. model, tipar după care se poate face o piesă etc. ◊ instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile ori unghiurile unor piese în curs de fabricație. 2. piesă având însemnate anumite dimensiuni, după care se reglează războiul de țesut. 3. tip de subiect, acțiune, personaj, procedeu etc. mult utilizat și a cărui reluare dovedește incapacitatea de invenție a autorului. 4. (fig.) formulă stereotipă; clișeu verbal. (< germ.
Schablone)
șablon (Dicționaru limbii românești, 1939)*șablón n., pl.
oane (germ.
schablone, model, tipar, d. fr.
échantillon, eșantiĭon). Model, tipar, bucată de tinichea în care e tăĭată forma uneĭ litere, a căreĭ formă rămîne pe o suprafață cînd tragĭ cu văpsea [!] pe deasupra.
șablon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șablón (șa-blon) s. n.,
pl. șabloáneșablon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șablon n. model, tipar de lucru;
a lucra după un șablon, într´un mod mecanic, fără a ținea seamă de esența proprie lucrurilor. [Termen literar după germ. SCHABLONE].
șablon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘABLÓN, șabloane, s. n. 1. Model în mărime naturală după care se poate executa o piesă sau care servește la ghidarea unei unelte pentru prelucrarea prin așchiere ori prin deformare, pentru limitarea unor porțiuni de suprafață pe care se aplică o vopsea etc. ♦ Instrument cu care se controlează sau se măsoară dimensiunile sau unghiurile unei piese în curs de fabricație.
2. Fig. Formulă stereotipă; repetare mecanică, lipsită de interes și de originalitate a unui model oarecare; clișeu verbal. — Din
germ. Schablone.