șabana - explicat in DEX

șabana (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] – Din tc. șebane.

șabana (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șabaná (șabanále), s. f. – Livrea, haină de uniformă. – Var. șa(r)vana. Tc. șebane (Tiktin). Sec. XVIII.

șabana (Dicționaru limbii românești, 1939)
șabaná, V. hervanea.

șabana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șabaná s. f., art. șabanáua, g.-d. art. șabanálei; pl. șabanále, art. șabanálele

șabana (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘABANÁ, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavaná s. f.] — Din tc. șebane.

șabanà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șabanà f. Mold. un fel de haină scumpă: copiii din casă erau îmbrăcați cu șabanale și cu cabanițe BĂLC. [Turc. ȘEBANÈ, haină de noapte (din ȘEB, noapte)].