șabacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (
Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri, etc. [
Var.:
șabác s. n.] –
Cf. tc. șebeke.șabacă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șabácă (șabáce), s. f. – Broderie în ajur. –
Var. șabac, ceabac. Tc. mușabak (T. Papahagi,
GS, VII, 296).
Der. din
tc. sebeke „plasă” (Tiktin) ‹
it. sciabica (Candrea) este improbabilă. După Lokotsch, 1740, din
tc. (
arab.)
șabaka „plasă, fileu”.
șabacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șabácă/șabác (
reg.)
s. f./
s. n.,
pl. șabáceșabacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘABÁCĂ, șabace, s. f. (
Reg.) Broderie în ajur făcută (cu ață albă) la cămăși, la fețe de masă, milieuri etc. [
Var.:
șabác s. n.] —
Cf. tc. șebeke.