iuzluc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUZLÚC, iuzluci, s. m. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. – Din
tc. yüzlük.iuzluc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iuzlúc (iuzlúci), s. m. – Monedă turcească de argint, care valora inițial o sută de parale.
Tc. yüzlük (Șeineanu, II, 231).
Sec. XIX,
înv.iuzluc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iuzlúc s. m.,
pl. iuzlúciiuzluc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iuzluc m. veche monedă turcească în valoare de o sută parale:
vin’colea lângă zăbrea, să-ți dau iuzluci cât îi vrea POP. [Turc. YÜZLÜK (din YÜZ, sută)].
iuzluc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IUZLÚC, iuzluci, s. m. Veche monedă turcească de argint, valorând o sută de parale. — Din
tc. yüzlük.ĭuzluc (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭuzlúc m. (turc.
ĭüzlük, pop.
ĭüzluk, d.
ĭüz, o sută). O veche monetă [!] turcească de argint care valora 100 de parale și care pe la 1822 valora la noĭ 4 leĭ și ¾ (Ĭorga, Negoț. 226). Chear [!] azĭ, la Româniĭ din Podolia, 25 de capeĭcĭ [!] valorează un
ĭuzluc. Eraŭ și ĭuzlucĭ de aur, care valoraŭ o sută de leĭ vechĭ.