ĭubit - explicat in DEX

iubit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IUBÍT¹ s. n. Iubire. – V. iubi.

iubit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IUBÍT², -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

iubit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IUBÍT², -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

iubit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)
IUBÍT, -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o altă persoană; amant, amorez, ibovnic, drăguț. – V. iubi.

iubit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iubít¹ adj. m., s. m., pl. iubíți; adj. f., s. f. iubítă, pl. iubíte

iubit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iubít² s. n.

iubit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iubit m. amant, drăguț.

iubit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IUBÍT¹ s. n. Iubire. — V. iubi.

iubit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IUBÍT², -Ă, iubiți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește; drag. 2. S. m. și f. Persoană care este în relații de dragoste cu o persoană de sex opus; amant, amorez, ibovnic, drăguț. — V. iubi.

ĭubit (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭubít, -ă adj. Persoană pe care o ĭubeștĭ: Julieta era ĭubita luĭ Romeo. Amant, drăguț (cu înțeles maĭ curat).