ioc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IOC adv. (
Pop. și
fam.) Nu; nimic; defel; câtuși de puțin. – Din
tc. yok.ioc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ióc adv. – Nimic, defel, cîtuși de puțin. –
Megl. ioc. Tc. yok (Ronzevalle 177; DAR),
cf. cuman. yok (Kuun 68).
ioc (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ioc adv. nimic; deloc
ioc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ioc adv.ioc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IOC adv. (
Pop. și
fam.) Nu; nimic; defel; câtuși de puțin. — Din
tc. yok.ĭoc (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭoc adv. (turc.
ĭok). Nimica, deloc, nicĭ decum:
Aĭ găsit baniĭ? – Ioc! – Credeam că-ĭ voĭ găsi. Cînd colo, ĭoc!