ĭezuitic - explicat in DEX

iezuitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IEZUÍTIC, -Ă, iezuitici, -ce, adj. Care aparține iezuiților sau iezuitismului, privitor la iezuiți sau la iezuitism. ♦ Fig. Ipocrit, viclean, perfid. – Din fr. jésuitique.

iezuitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iezuític adj. m., pl. iezuítici; f. iezuítică, pl. iezuítice

iezuitic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iezuitic a. 1. ce ține de iezuiți; 2. conform cu doctrina lor morală.

iezuitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IEZUÍTIC, -Ă, iezuitici, -ce, adj. Care aparține iezuiților sau iezuitismului, privitor la iezuiți sau la iezuitism. ♦ Fig. Ipocrit, viclean, perfid. — Din fr. jésuitique.

ĭezuitic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ĭezuític, -ă adj. (d. Ĭezuit). De ĭezuițĭ: societate ĭezuitică. Fig. Ipocrit și șiret: politeță ĭezuitică. Adv. Ca ĭezuițiĭ: a suride [!] ĭezuitic (după dușmaniĭ lor).