iezer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÉZER, iezere, s. n. Lac adânc (de munte). – Din
sl. jezerŭ.ĭezer (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭézer n., pl.
e (vsl. bg.
ĭézero, rus.
ézero, ózero, lac).
Munt. Rar. Lac, baltă. – Vechĭ și
ĭázer (bg.
ĭázar) și
ézer. V.
ĭaz.iezer (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)iézer, -e, s.n. – Lac adânc de munte. Tău. Ochi de mare („cum îl numește poporul”; Morariu 1937). Iezerul, lac glaciar în M-ții Rodnei, pe versantul nordic al vf. Pietrosul Mare, la 1.825 m. – Din sl. jezerǔ.
iezer (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IEZER, masiv muntos situat în SE M-ților Făgăraș, între Dâmbovița și Râu Doamnei, alcătuit din șisturi cristaline.
Alt. max.: 2.473 m (
vf. Roșu). În N se leagă de
M-ții Făgăraș printr-o culme joasă și îngustă (Mezea-Otic). Pășuni alpine. Căldări glaciare. Cunoscut și sub numele de
Iezer-Păpușa. Rezervație naturală complexă (300 ha), unde cresc bujorul de munte sau smirdarul (plantă ocrotită), zâmbrul (relictă glaciară), piciorul-cocoșului de munte, cimbrișorul de munte ș.a.
iezer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iézer s. n.,
pl. iézereiezer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iezer n. V.
iazer.iezer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Iezer n. culme în județul Muscel, desparte între ei afluenții râului Doamnei.
iezer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÉZER, iezere, s. n. Lac adânc (de munte). — Din
sl. jezerŭ.