ĭerbos - explicat in DEX

ierbos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IERBÓS, -OÁSĂ, ierboși, -oase, adj. 1. Acoperit cu iarbă, bogat în iarbă. 2. (Despre plante) Erbacee. – Lat. herbosus sau iarbă + suf. -os.

ierbos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ierbós adj. m., pl. ierbóși; f. ierboásă, pl. ierboáse

ierbos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ierbos a. plin de iarbă: câmp ierbos. [Lat. HERBOSUS].

ierbos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IERBÓS, -OÁSĂ, ierboși, -oase, adj. 1. Acoperit cu iarbă, bogat în iarbă. 2. (Despre plante) Erbacee. — Lat. herbosus sau iarbă + suf. -os.

ĭerbos (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭerbós, -oásă adj. (lat. herbosus). Plin de ĭarbă: cîmp ĭerbos.