iepuraș(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IEPURÁȘ,iepurași, s. m. Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui. – Iepure + suf. -aș.
iepuraș(Dicționar de argou al limbii române, 2007) iepuraș,iepurași s. m. (dim., deț.) informator.
iepuraș(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iepuráș s. m., pl. iepuráși
iepuraș(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IEPURÁȘ,iepurași, s. m. Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui. — Iepure + suf. -aș.
ĭepuraș(Dicționaru limbii românești, 1939) ĭepuráș m. Ĭepure mic.