ĭeftior - explicat in DEX

ieftior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IEFTIÓR, -OÁRĂ, ieftiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui ieftin. [Pr.: -ti-or] – Ieftin + suf. -ior.

ĭeftior (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭeftiór, -oáră adj. Cam ĭeftin. Adv. În mod cam ĭeftin. – Scris și eft-.

ieftior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ieftiór (pop.) (-ti-or) adj. m., pl. ieftióri; f. ieftioáră, pl. ieftioáre

ieftior (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ieftior n. cam ieftin. [Contras din ieftinior (cf. gălbior = gălbinior)].

ieftior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IEFTIÓR, -OÁRĂ, îeftiori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui ieftin. [Pr.: -ti-or] — Ieftin + suf. -ior.