ieftinătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. –
Ieftin +
suf. -ătate.ieftinătate (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ieftinătáte s.f.(înv.)
1. belșug.
2. îndurare, milă, miluire, milosârdie, ieftenșug, ieftinie.
ĭeftinătate (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭeftinătáte f. Calitatea de a fi ĭeftin.
Vechĭ. Belșug. Îndurare, milă. – Vechĭ
eft-. La Cor.
eftenșug.ieftinătate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ieftinătáte s. f.,
g.-d. art. ieftinătắțiiieftinătate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ieftinătate f. starea lucrului ieftin.
ieftinătate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. —
Ieftin +
suf. -ătate.