ieftin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊
Expr. (Adverbial)
A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari).
2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial.
Glumă ieftină. [
Var.:
iéften, -ă adj.] – Din
ngr. efthinós.ieftin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iéftin (iéftină), Adj. –
1. Care are un preț mic, convenabil. –
2. (Înv.) Generos, mărinimos. –
Var. eftin, (i)eften. Ngr. εὐθινός (Roesler 568; DAR),
cf. ngr. φτηνός,
bg.,
sb. jevtin. –
Der. ieftinătate, s. f. (calitatea de a fi ieftin);
ieftini, vb. (a scădea prețul;
înv., a fi milostiv);
ieftenșug, s. n. (
înv., milă;
înv., ieftinătate);
(i)eftinețe, s. f. (
înv., milă);
(i)eftinie, s. f. (milă),
înv.ĭeftin (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭéftin și (vechĭ)
éftin, -ă adj. (ngr.
efthinós, de unde și bg. sîrb.
jeftin). Cu preț mic, nu scump:
pîne [!] ĭeftină. Ușor, facil:
succes ĭeftin. Vechĭ. Îndurător, milos. Adv. În mod ĭeftin:
a vinde, a cumpăra ĭeftin. A scăpa ĭeftin, a scăpa cu o pagubă mică. – În vest
ĭeften.ieftin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iéftin adj. m.,
pl. iéftini; f. iéftină, pl. iéftineieftin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ieftin a.
1. cu un preț mic:
a vinde, a cumpăra ieftin; 2. fig. ușor:
a scăpa ieftin. [Gr. bizantin EFTHINÓS (bulg.
ieftin)].
ieftin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÉFTIN, -Ă, ieftini, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil. ◊
Expr. (Adverbial)
A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari).
2. Fig. Lipsit de originalitate; comun, banal; trivial.
Glumă ieftină. [
Var.:
iéften, -ă adj.] — Din
ngr. efthinós.