ĭed - explicat in DEX

ied (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IED, iezi, s. m. Puiul (de sex bărbătesc al) caprei sau al căprioarei. – Lat. haedus.

ied (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
iéd (iézi), s. m. – Pui de capră sau de căprioară. – Mr. ed, megl., istr. ied. Lat. haedus (Pușcariu 762; Candrea-Dens., 805; REW 3974; DAR), alb. eth (Meyer 92; Philippide, II, 641), v. it. eghio (Battisti, II, 1428), sard. edu, edile. – Der. iadă, s. f. (puiul de sex feminin al caprei), care ar proveni și din lat. haeda.

ied (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ied, iezi s. m. (intl.) hoț tânăr / fără experiență.

ĭed (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭed și (vechĭ) ed m. (lat. haedus, pop. ĕdu, sard. edu. V. ĭadă). Puĭ de capră.

ied (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ied s. m., pl. iezi

ied (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ied m. puiu de capră. [Lat HAEDUS].

ied (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IED, iezi, s. m. Puiul (de sex bărbătesc al) caprei sau al căprioarei. — Lat. haedus.