ĭasomie - explicat in DEX

iasomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IASOMÍE, iasomii, s. f. Mic arbust originar din India, cu ramuri lungi și verzi, cu flori albe, plăcut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri și grădini (Jasminum officinale). ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. ♦ Iasomie sălbatică = arbust mic, cu ramurile colțuroase, cu frunzele puțin încovoiate și obtuze, cu flori galbene, plăcut mirositoare, cultivat uneori ca plantă decorativă (Jasminum fretticans). – Din ngr. ghiasemí.

iasomie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
iasomíe (iasomíi), s. f. – Mic arbust cu flori albe parfumate (Iasminum officinale). – Var. iasmin, (înv.) asmonie. Mr. iasemin. Ngr. γιασεμί sau γιασομμί (Roesler 593; DAR), din tc. per. yasemin; var. din germ. Jasmin. După Lokotsch 942, Tiktin și Ronzevalle 174, din tc.

iasomie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IASOMÍE (‹ ngr.) s. f. Arbust din familia oleaceelor, originar din India, înalt de 2-3 m, cu ramuri lungi, subțiri, cu frunze opuse, penat-compuse și flori albe în cime terminale, cu miros caracteristic (Jasminum oficinale). Florile conțin uleiuri eterice folosite în parfumerie și contra nevralgiilor; se cultivă frecvent ca plantă decorativă.

iasomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iasomíe s. f., art. iasomía, g.-d. art. iasomíei; pl. iasomíi, art. iasomíile

iasomie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iasomie f. 1. arbust cu flori frumoase si plăcut mirositoare (Tasminum): ciubuc de iasomie; 2. floarea însăș. [Gr. mod.].

iasomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IASOMÍE, iasomii, s. f. Mic arbust originar din India, cu ramuri lungi și verzi, cu flori albe plăcut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri și grădini (Jasminum officinale). ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. ♦ Iasomie sălbatică = arbust mic, cu ramurile colțuroase, cu frunzele puțin încovoiate și obtuze, cu flori galbene, plăcut mirositoare, cultivat uneori ca plantă decorativă (Jasminum fretticans). — Din ngr. ghiasemí.

ĭasomie (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭasomíe f. (ngr. ĭasumi, ĭasomi, gĭasomi, gĭasemi, gĭasimi, d. turc. ĭasemin, ar. ĭâsamûn, care e pers. ĭâsemin; bg. ĭasmin, sîrb. jasemin; it. gesmino, gelsomino, pv. jaussemin, fr. pg. jasmin, sp. jazmin). Un copăcel oleaceŭ agățător care produce niște florĭ foarte parfumate și care e originar din estu Asiiĭ (jasminium). – Vechĭ și ĭasimin, m.