iarăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÁRĂȘI adv. Iar (
I 1). –
Iară + și.iarăși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iárăși adv.iarăși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÁRĂȘI adv. Iar (
I). —
Iară + și.ĭarășĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭárășĭ adv. (d.
ĭară).
Rar. Iar, din noŭ:
ĭarășĭ a venit, a venit ĭarășĭ. – La Nec. 2, 389, și
árășĭ.