ĭambic - explicat in DEX

iambic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparține iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificație care are la bază iambul. – Din fr. iambique, lat. iambicus.

iambic (Dicționar de neologisme, 1986)
IÁMBIC, -Ă adj. (Despre versuri) Format din iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificație având la bază iambul. [Cf. fr. iambique, lat. iambicus].

iambic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IÁMBIC, -Ă adj. (despre versuri) format din iambi. ♦ metru ~ = sistem de versificație având la bază iambul. (< fr. ïambique, lat. iambicus)

iambic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iámbic adj. m., pl. iámbici; f. iámbică, pl. iámbice

iambic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iambic a. compus din iambi.

iambic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IÁMBIC, -Ă, iambici, -ce, adj. Care aparține iambilor, privitor la iambi; scris în iambi. ◊ Metru iambic = sistem de versificație care are la bază iambul. — Din fr. iambique, lat. iambicus.

ĭambic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ĭambic, -ă adj. (vgr. iambikós, lat. iámbicus [ia 2 silabe]). Compus din ĭambĭ: ĭambicu senar. – Vechĭ -icésc.