înțoțona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚOȚONÁ, înțoțonez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) împopoțona. [
Var.:
înțoponá vb. I] –
Cf. împopoța.înțoțona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțoțoná (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
înțoțoneáză