înțepătură - explicat in DEX

înțepătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎNȚEPĂTÚRĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.

înțepătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
înțepătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde a intrat țeapa, ghimpele, acu: curgea sîngele pin [!] înțepătură.

înțepătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
înțepătúră s. f., g.-d. art. înțepătúrii; pl. înțepătúri

înțepătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
înțepătură f. efectul înțepării (și fig.).