înțepușa (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)înțepușá,
înțepușéz, vb. I (reg.)
1. a împunge cu țepușa.
2. a împunge gura sacului, spre a-l lega, a lega sacul.
3. (fig.; despre părul capului) a se ridica în sus, a se scula, a se face măciucă.
4. (refl.) a lua o atitudine dârză în fața cuiva, a se înțepeni (în fața cuiva).
înțepușa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțepușá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
înțepușeáză, 1
pl. înțepușắm; conj. prez. 3
să înțepușéze; ger. înțepușấnd