înțepeneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNȚEPENEÁLĂ s. f. (Rar) Stare a unui lucru sau a unei ființe țepene; înțepenire. –
Înțepeni +
suf. -eală.înțepeneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)înțepeneálă s. f.,
g.-d. art. înțepenélii